EU SUNT OK, TU EŞTI OK?

     Propun ca pentru articolul de astăzi să facem împreună o incursiune în tainele bulllyingului, sub toate formele lui. Consider că este important să scriu despre asta pentru că de ceva vreme sunt  martora diferitelor conflicte ce au loc atât între copii cât şi între copii şi adulţi sau chiar între adulţi.

    Fenomenul bulllying este extrem de răspândit în societatea noastră şi constat cu regret că mulţi dintre noi nici măcar nu sunt conştienţi de cât de mult rău fac. Sunt surprinsă să observ în jurul meu cu câtă normalitate privesc unii oameni insultele, fără a se gândi, nici măcar un moment, ce răni pot provoca pe termen lung.

    Unul dintre rolurile mele în şcoală este acela de a preveni acest fenomen, lucru care este extrem de dificil de realizat. Deseori organizez ateliere în care le explic elevilor care sunt formele de bullying. Până acum am întâlnit aceleaşi reacţii – copii care consideră că este normal ca prietenul lor cel mai bun să li se adreseze cu „prostule”, „fraiere”, dar care se înfurie când altcineva, cu care nu au o relaţie foarte strânsă, îşi permite să le vorbească aşa. La întrebarea care este diferenţa între cele două persoane şi cum unul îşi permite şi celălalt nu, aflu că prietenii au voie să glumească aşa cu tine, chiar să îţi dea palme peste ceafă şi să îţi pună piedici, pentru că au o scuză bună… sunt prietenii tăi.

     Este foarte interesant când ajungem să explicăm partea cu ameninţările. Cum poţi să faci un copil să înţeleagă ce este ameninţarea şi ce efect are, când asta este prima „normalitate” cu care noi creştem?  Vă dau câteva exemple să ne reamintim cu toţii: „Dacă nu adormi, îl chem pe bau-bau să te ia!” sau „Dacă nu scrii frumos, îţi rup pagina!”, să nu mai zicem de „Dacă nu te îmbraci mai repede, îţi arunc hainele pe geam!”.  Cum vi se pare că sună? Cu timpul, e normal să îl constrângi pe cel de lângă tine spunându-i: „Dacă nu te duci să îl baţi pe Georgică, nu mai eşti prietenul meu”.

        După ce trecem de partea cu ameninţarea ajungem la cyberbullying, un fenomen care a luat amploare în ultima vreme. În timp ce discutăm despre acest fenomen, sunt invadată de poveşti care nu sună deloc roz, ba din contră, mă înspăimântă. Aflu că le sunt furate fotografiile şi create conturi false, aflu că primesc tot felul de ameninţări, aflu că le sunt trucate pozele şi multe alte lucruri pe care deseori nu ştiu cum să le gestioneze singuri.

       Mai grav este că, de cele mai multe ori, victimele unor astfel de incidente nu vorbesc despre ce se întâmplă cu ele şi atunci există riscul să afli prea târziu. Pe lângă nevoia de conştientizare, copiii au nevoie de suport, au nevoie de un spaţiu securizant şi de persoane resursă ca să poată discuta deschis despre ce se întâmplă.

    Agresorii în general gândesc şi susţin că EI SUNT OK, nu au făcut nimic nepotrivit, în timp ce victimele consideră că ELE NU SUNT OK, ba mai mult decât atât, se învinovăţesc pentru ce se întâmplă. Este foarte important pentru orice copil să înţeleagă că el este valoros şi că nu merită ca cineva să se poarte aşa cu el, nici măcar prietenul lui cel mai bun.

     După ce trecem de faza de conştientizare a formelor de bullying şi identificăm agresorul şi victima (nu uităm că într-un conflict, atunci când acesta se amplifică poate apărea un schimb de roluri), ne centrăm pe găsirea de soluţii.

     Din punctul meu de vedere, pentru a preveni o astfel de situaţie este important să înveţi comunicarea asertivă. Asertivitatea, un cuvânt greu de reţinut dar mai ales, greu de aplicat… A fi asertiv presupune a spune ce simţi şi ce gândeşti în legătură cu o anumită situaţie, vorbind doar despre tine şi nu despre celălalt.

    Teoria pare a fi uşor de înţeles, dar practica ne dă bătăi de cap. Chiar ieri făceam cu un grup de copii jocuri de rol în care încercam să simulăm comunicarea asertivă. Am constatat că pentru ei comunicare agresivă înseamnă doar să ridici tonul, orice replică spusă pe un ton calm era din punctul lor de vedere asertivitate.

    Am înţeles că este nevoie să aprofundăm subiectul şi să înţelegem cum se pot simţi ceilalţi agresaţi dacă folosim ironia. I-am rugat pe ei să dea exemple și bineînţeles că tolba a fost plină cu ironii de genul „eşti frumos ca noaptea” sau  „dai pe afară de deştept ce eşti” (tonul era unul calm, însoţit chiar de un zâmbet „nevinovat”). După această parte cu ironia, aud exclamându-se „Acum înţeleg de ce se tot supăra A. pe mine! Eu credeam că are el o problemă!”.

   De asemenea, a fost nevoie să prezentăm mai multe exemple prin care să înţeleagă ce înseamnă să vorbeşti despre tine. Unii dintre ei refuzau să comunice ce simt şi ce gândesc pe motiv că ei nu sunt pârâcioşi (ştim cu toţii cum ni se repetă de mici să nu mai pârâm toată ziua). Este important ca ei să înţeleagă că atunci când vorbim despre ce simţim şi ce gândim noi, în legătură cu o situaţie (nu cu o persoană), nu este pâră, este comunicare. De asemenea, este rolul nostru ca adulţi să îi învăţăm să vorbească despre situaţia prin care au trecut, nu despre persoana cu care au interacţionat.

    Nu am uitat în lecţia noastră nici despre ce înseamnă comunicarea pasivă, au avut ocazia să experimenteze cum o persoană poate lua vina asupra ei, doar pentru a preveni conflictul. Am finalizat întâlnirea noastră punându-i pe copii să se gândească cum este percepută o persoană care foloseşte comunicarea pasivă, dar cel cu comunicare agresivă.

     Pentru copii este foarte important cum îi percep cei din jur iar acest lucru poate fi un punct de plecare în a-i motiva să exerseze comunicarea asertivă. Mulţi dintre ei au fost surprinşi să constate că sunt percepuţi ca făcând pe şeful sau că sunt consideraţi papă-lapte. După această constatarea i-am rugat să se gândească serios la cum vor ei să fie percepuţi. Aştept răspunsurile, pentru a merge mai departe cu alte provocări.

     Pentru că aţi avut răbdare să citiţi  până la capăt, vă provoc și pe voi să vă răspundeţi la întrebarea:

EU CÂT DE ASERTIV SUNT?

 

Mihaela Enache– Coordonator Dezvoltare Personală SKF

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s