Educație cu dragoste

Scriam acum câteva zile în prezentarea școlii, unde sunt învățător, că orice început e unul provocator. El aduce noul și te pune față în față cu frici, temeri, speranțe poate. El poate fi cel care îți poate aduce amăgiri sau în timp dezamăgiri. Când zic însă el nu mă refer la nou ci mă refer la el, EGO-ul, cel care ne spune vrute și nevrute.

Începutul meu în Seeding Knowledge a fost unul plin de joacă, aventură, bucurie, întâlnirea unei echipe dornice de a contribui la dezvoltarea personalității unor copii extraordinari. Era o zi de vară, soarele îmi zicea să stau în casă la umbră și să nu-mi prea fac curaj pentru a ieși afară, a lua autobuzul și a ajunge în strada Povernei, sediul fundației, locul unde aveam să mă întâlnesc cu Arina, președinta fundației. Cu toate astea mi-am făcut curaj și am zis că e timpul să dau piept cu flăcările pe care soarele de august le scotea cu putere. După o călătorie prin orașul ce părea că stă să primească erupția cu lavă a unui vulcan am ajuns la sediul organizației. Aici aveam să mă întâlnesc cu Rareș, unul dintre copiii înscriși în programul Burse „Viitor prin educație”. Plin de viață, tot un zâmbet, facem cunoștință și mă tot întreabă dacă eu îi voi fi profesor din toamnă. El îmi spune că tocmai ce a trecut în clasa a V-a, eu îi spun că lucrez cu puști de clasele 1-4 și uite-așa începem să ne împrietenim. Nu după mult timp îmi povestește că tocmai ce s-a întors dimineață dintr-un turneu de șah unde a obținut și un premiu.

Sosesc fetele și pornim la drum spre Piscu, o localitate aflată în nord-vestul județului Ilfov. Pe drum ne oprim cum vedem pepeni, coborâm și dăm toți ocol tarabei cu pepeni uriași aduși parcă din povești cu zmei, îl luăm pe cel mai mare și ne continuăm drumul. La Piscu, restul copiilor din fundație erau ajunși de 3 zile. Avuseseră deja parte de ateliere de caligrafie, olărit, seri de folk. După aproape o oră ajungem într-un sat în care totul era cât se poate de bine organizat: de la iarba tunsă de pe marginea șoselei, până la curțile și casele sătenilor ce arătau impecabil. De cum intri în sat îți dai seama că e o comunitate unită, de oameni gospodari, interesați de binele comun și nu doar de cel propriu. Aici aveam să cunosc restul găștii de copii. Mihaela, colega mea de la Ferdinand și prietenă bună îmi povestește pe repede înainte ce au făcut copiii, care e programul pentru următoarele zile cât aveam să stau în tabără alături de puști. Norocul a făcut să ne nimerim chiar la pusul mesei de prânz. Suntem invitați într-o încăpere în care ulcioarele vechi de sute de ani își găseau loc printre covoare, o orgă cât se poate de nouă și lucrări făcute de copii. Mănânc o ciorbă cum credeam că doar mama știe să o facă, ne bucurăm apoi de răcoarea pe care ne-o aduc feliile de pepene și trec în post. În acea zi aveam să fiu și eu la rându-mi un copil ce avea să se distreze alături de o gașcă de oameni mari și oameni mici. Am pregătit zeci de baloane cu apă, ne-am bucurat de soare, unii de și cu alții.

Cu multă voie bună, însă și cu muncă și perseverență, au trecut și zilele următoare, prilej cu care i-am putut observa pe copii, m-am bucurat să-i văd colaborând, să-i ascult noaptea din cortul meu până la ora 2 cum își povesteau vrute și nevrute, am cunoscut gălăgia făcută de un grup de 10 copii treziți cu noaptea în cap și dornici de a face sport dimineața, la prima oră când roua nici nu plecase de pe lanul cu grâu din spatele corturilor. Am cunoscut un grup de copii uniți de dorința de a învăța, de a se bucura împreună, de a descoperi, de a se ajuta unii pe alții, de a-și lua responsabilități și de a le duce la bun sfârșit. Un grup de copii alături de care sunt recunoscător pentru că la rândul meu pot crește și pot învăța. Printre cei 10 năzdrăvani se aflau și Alex și Vicky, cei doi copii alături de care am pornit în toamnă o aventură ce ne aduce săptămână de săptămână tot mai aproape de tainele ce se ascund în matematică ori în literatură. Mai multe însă despre aventura ce a început acum câteva luni cu cei doi vă povestesc data viitoare. Până atunci de educație cu dragoste să aveți parte 😉

 

Vasile Brașovanu – Învățător SKF

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s