Cum alegem când alegem?

Mă gândesc la prezent, la fiecare zi din viața mea, la tot ce fac sau tot ce mi-aș fi dorit să fac într-o zi din viața mea, la gândurile cu care mă trezesc în fiecare dimineață și la toate lucrurile care îmi trec prin minte în fiecare seară, înainte să adorm.

Sunt bucuroasă să fiu în punctul în care mă aflu acum, atât în viața personală, cât și în cea profesională. Sunt bucuroasă cu familia și prietenii pe care îi am, cu toți oamenii dragi din jurul meu, cu tot ce fac la fundația Seeding Knowledge, cu toate lucrurile materiale sau morale pe care le-am avut, le am sau le-am dobândit până acum. Cred că a fi un om împlinit înseamnă mai mult decât să-ți descoperi vocația, pasiunile, ori tipologia preferată a iubitului/iubitei. Cred că cel mai important este să ai curaj să faci alegerile potrivite pentru toate cele enumerate.

Și aici intervine rolul educației. Nu o să vorbesc despre cei șapte ani de acasă, nici despre importanța mediului în care trăiești până la vârsta majoratului, deși sunt două perioade care influențează, în mod sigur, felul în care te dezvolți. Însă eu am început să conștientizez cât de mult contează să fac ceea ce-mi place cam din perioada facultății, care a ajuns să fie pe lista alegerilor mele în viață doar pentru că am simțit că mi se potrivește cel mai bine. Și cumva, mi-am dorit foarte mult să ajung într-un loc unde să conteze ce-mi place mie să învăț sau lucrurile de care mi-am dat seama, în timp, că mă reprezintă.

Perioada liceului aș putea spune că a fost extraordinară, la fel ca și oamenii extraordinari lângă care am crescut în patru ani de zile. Dar a fost și cu multe provocări, întrebări și dileme. Provocări – pentru că totul se complica puțin câte puțin: apropierea de vârsta “serioasă” de 18 ani sau de proba “înfricoșătoare” de bacalaureat, materiile studiate, relația cu părinții, viața amoroasa… și mai câte! Întrebări – pentru că venea acel moment în care trebuia să știi cam ce ai vrea să faci cu viața ta (nu știam) și cum o să reușești să-i mulțumești pe toți cu alegerile tale. Dileme – pentru că nu înțelegeam de ce inteligența se compară cu a fi bun la toate sau de ce faptul că nu m-am înțeles niciodată prea bine cu fizica sau chimia, mă făcea să-mi pierd încrederea în mine și în restul lucrurilor care mă pasionau cu adevărat.

Asta pentru că, de multe ori, scopul educației te derutează atunci când ești copil. Susținerea din partea celorlalți vine ca un amalgam de dorințe, cerințe, sfaturi și promisiuni pe care ai datoria să le respecți și să le accepți, în măsura în care îți este cu putință. Diferențele, care prin definiție ne fac pe noi oamenii speciali, nu sunt întotdeauna apreciate. Marea majoritate are tendința de a asocia succesul cu un ideal impus de întreaga societate. Astfel, ajungi să te întrebi dacă îți place sau trebuie să înveți la fel de bine la toate materiile de la școală, dacă vrei sau trebuie să continui studiile cu cele universitare, dacă ți se potrivește sau trebuie să studiezi domeniul X la facultate, dacă jobul Y te reprezintă sau trebuie să faci alegerea respectivă.

Spuneam că am început să conștientizez cât de mult contează să fac ceea ce-mi place cam din perioada facultății, atunci când totul a devenit mai simplu și nu neapărat pentru că era simplu, ci pentru că mi se potrivea. Totul a căpătat un sens. Cu timpul, am învățat să mă simt bine cu ceea ce sunt și ceea ce mă definește, să fiu ambițioasă pentru ce-mi doresc să realizez, să fiu responsabilă pentru propriile alegeri și cel mai important, să mă bucur pentru ceea ce mă face diferită de ceilalți.

Așa că, am ales să accept faptul că: oamenii sunt diferiți, la fel și talentele, abilitățile, cât și slăbiciunile lor – iar asta e ceva normal, poate chiar binecuvântat; alegerile noastre nu sunt neapărat mai bune sau mai rele față de ale altora – sunt doar ale noastre, nu trebuie să ne justificăm în fața nimănui pentru cum ne dorim să fim sau ce ne propunem să facem – atunci când ai încredere în tine, nu mai simți nevoia; cei care te susțin în alegerile tale te ascultă, îți dau sfaturi, te îndrumă, dar nu îți impun – și rămân lângă tine indiferent de rezultate.

Diminețile sunt mai vesele.

 

Georgia Petria – Relaţii Publice

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s