Cel bun, cel rău, cel urât

-sau de ce am ales educația –

Când sunt întrebată “de ce ai ales educația?” îmi vine în minte în primul rând, convingerea pe care o am, cum că educația este definitorie în viețile noastre. (despre importanța educației în viețile noastre, altă dată)

Urmează apoi, mii de situații din viața mea de până acum, experiențe diverse care au clădit convingerea aceasta și care și-au lăsat amprenta asupra a ceea ce sunt. Întorcându-mă la ele, cu mintea mea cea de-acum, realizez importanța lor în formarea omului care sunt astăzi și totodată realizez că ele au fost mai degrabă negative, iar mare și buna parte din ceea ce am devenit, am construit-o eu însămi, cu mare efort.

Cel bun

Cel bun este de fapt o bună. învățătoarea mea, “Doamna Luca”. Deși am spus mai sus că experiențele ce m-au făcut să mă implic în ale educației au fost mai degrabă negative, aceasta a fost nu pozitivă, ci divină. “Tovarășa” Luca – pe acea vreme când am cunoscut-o – a fost prima dovadă din viața mea că îngerii există. De când am văzut-o am simțit că este un om bun și că iubește copiii.

Într-o clasă cu foarte mulți copii, din medii variate și ei înșiși foarte diferiți- așa cum suntem toți de altfel- ea reușea nu numai să ne țină sub control, dar chiar menținea o atmosferă plăcută la ore și un colectiv unit ce s-a păstrat alți 4 ani după ieșirea ei din viețile noastre! Cum? Încă nu mi-am dat răspunsul complet, dar am descoperit câteva dintre ingrediente.

Primul, pe care l-am intuit de la prima vedere – iubea copiii! iar această iubire se simțea de către noi, cei mici, din felul în care ne privea, din felul în care ne vorbea chiar și când făceam vreo boacănă, din eforturile pe care le făcea pentru noi. Niciodată nu ne-am simțit răi, respinși, nedemni. Nu la orele ei cel puțin.

Zi de zi, ea ne dădea o lecție foarte valoroasă în viață: că iubirea se simte și fără să rostești un cuvânt (așa cum am simțit eu de când am văzut-o ), dar are nevoie de manifestare și cea mai grozavă apare în momentele grele, când trebuie să facem eforturi, când nu ne e la îndemână să iubim.

Eram noi niște îngerași ce cântau armonii și nu puteai decât să ne iubești? Nu chiar! Era nevoie de efort pentru a ne face față! Eram noi toți la fel și ușor de gestionat? Nu chiar! Fiecare copil era- și este- diferit și cerea un tratament diferit. Oare Doamna Luca pleca din vreun palat și venea adusă de o caleașcă magică și astfel ne putea face față cu brio? Nu! Era o femeie obișnuită, cu 3 copii ai ei și o viață solicitantă. Sau poate nu era o femeie obișnuită. Era una ce iubea copiii! Și iubindu-i, transforma, prin eforturi, realitatea într-o poveste în care noi ne simțeam niște îngerași cu care ți-era mai mare dragul să stai, iar ea devenea o regină dintr-un tărâm magic unde se zâmbește mereu.

Următorul ingredient: ne făcea să ne simțim importanți. Doamna Luca era mereu prezentă. Nu fizic, deși chiar și fizic uneori făcea eforturi  pentru a veni la școală (efort – iubire de care am vorbit mai sus), dar mai mult ca fizică, prezența ei era mentală, sufletească. Ne asculta, era acolo pentru noi, știam și simțeam asta. Puteam merge oricând la ea, pentru orice.

Apoi, aplica predarea personalizată și ne-a explicat de ce: pentru că suntem diferiți, unii înteleg mai ușor, alții înțeleg mai greu. Important e că toată lumea să înțeleagă. Când cineva era nedumerit, era încurajat să o spună, și apoi, cei ce au înțeles îi puteau explica până treaba era clară. Dacă nimeni nu înțelesese, explicațiile se dădeau până toată lumea era lămurită, oricât ar fi durat.

Ingredientul numărul patru ar fi: varietatea. Lecțiile cu doamna Luca erau foarteinteresante și colorate. Nu știam niciodată ce ne așteaptă – deși știam ce scria în orarul nostru – desenam, săream coarda, cântam, jucam tot felul de jocuri în timp ce învățam!

Strâns legat de acest ingredient, pomenesc implicarea copiilor. Nu aveam momente în care am fi putut fi furați de peisaj, pentru că eram mereu ocupați fizic sau mental cu ceva. Fie învățam să facem un pahar de hârtie pentru cine știe ce situație în care ne-ar fi trebuit un pahar și am fi avut o coală la îndemână, fie ne storceam de idei pentru “ce ați face dacă ați fi director de școală pentru o zi?”

După toate astea, felul în care ne prezenta informațiile nu l-am mai regăsit la nici un alt cadru didactic toată viața mea: venea între bănci, se așeza între doi copii – așa erau băncile atunci- iar acest gest nu îi știrbea de fel autoritatea în ochii noștri, ba mai mult, mai cu fascinație o priveam, și ne povestea cu acel ton captivant al unei aventuri cu urcâșuri și coborâșuri despre cele mai variate lucruri: despre ce sunt anotimpurile, cum Eminescu a dat paltonul de pe el unui străin în plină iarnă, despre cele 3 etape de îngrijire a pantofilor (șters de praf, cremuit, lustruit) și câte și mai câte alte informații ce au stat la baza cunoștințelor mele de mai târziu.

Alte ingrediente ce se disting din ce am scris pâna acum sunt stârnireainteresului copiilor, a fascinației lor și apoi ei singuri vor urma calea cunoașterii, a experimentării.

Oare concentrația mare de iubire și atenție pe care am primit-o din partea doamnei Luca în acești 4 ani m-au ținut îndeajuns încât să fac față experiențelor solicitante ce au urmat pe băncile învățământului? Sau poate faptul că a aparut la început de drum, iar ea a consolidat baza ființei mele înainte să pornesc pe drumul vieții?

Oricum ar fi, sunt foarte recunoscătoare pentru că “Doamna Luca” a existat, pentru că mi-a fost învățătoare și pentru că am primit, într-un fel atât de minunat, printre cele mai importante lecții și amintiri din viața mea. Primind acestea am primit și curajul pentru a îmi căuta, găsi și împlini visul și menirea.

-va urma-

 

Arina Angelescu – Preşedinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s