Joacă și jocuri

Joaca ni se pare nouă, adulților, lipsită de sens. Tot mai mulți părinți alocă prin tradiție un timp „de joacă” pentru copiii lor, acordând o atenție prea mică semnificațiilor pe care le implică joaca.

Este știut faptul că prin joacă toți copiii imită oameni, gesturi, lucruri, acțiuni, căutând să fie cât mai buni în ceea ce fac. Tot ce putem noi ca adulți să le oferim copiilor este să le creăm foarte multe contexte de joacă din care să învețe să fie cât mai buni. Iată o listă de jocuri pe care să le propuneți copiilor atunci când mergeți în parc sau la școală (jocuri de grup) sau acasă (jocuri individuale).

  1. Jocuri de grup

a) Împăratul a murit. Jucătorii se așază în cerc, iar unul dintre ei (X) îi spune celui din dreapta (Y) că împăratul a murit. Y întreabă cum, iar X îi arată un gest pe care l-ar fi făcut împăratul înainte să moară. Y dă mai departe către Z și adaugă un gest la lista de gesturi pe care le-ar fi făcut împăratul chiar înainte să moară. Astfel, fiecare jucător va arăta toate gesturile de dinainte la care îl adaugă pe al său.

Beneficii: stimulează creativitatea, construiește încrederea de sine (copiii timizi pot căpăta curaj să se „strâmbe”), exersează mai multe tipuri de memorie de-odată (vizuală, kinestezică, auditivă).

b) Oglinda retrovizoare. Un jucător reprezintă șoferul unei mașini pe care o conduce (gesticulează), iar ceilalți vor face exact ca șoferul.

Beneficii: stimulează creativitatea șoferului, exersează atenția distributivă a „oglinzilor” (atenție la șofer și atenție la propriile gesturi), construiește încrederea de sine în rândul „oglinzilor” care se ascund printre ceilalți, construiește leadershipul șoferului.

c) Extratereștri la restaurant. Jucătorul chelner ia comanda jucătorilor „extratereștri”: „salam de stele sărate și o apă deșteaptă”, „pâine murată cu pantofi prăjiți și suc de perdele” etc. După ce le ia comanda, chelnerul iese din „restaurant” (clasă, curte, parc etc.) și revine în 10-15 secunde (contează ideea de a ieși și a intra, nu timpul). El trebuie să îi servească pe extratereștri: „Poftiți comanda dvs: pâine murată cu pantofi prăjiți și suc de perdele”, având ca obiectiv să rețină comenzile, fără să le scrie.

Beneficii: stimulează creativitatea, exersează memoria chelnerului.

d) Șef și angajat. Jucătorii se așază în cerc. Se creează o situație: toți lucrează la o fabrică de pâine, iar șeful mare vrea un colț de pâine (sau multe alte contexte). În sensul acelor de ceasornic, fiecare jucător este șeful următorului devenind fiecare un șef mai mic față de anteriori. Șeful cel mai mare (X) îi ordonă în stil propriu lui Y să-i aducă un colț de pâine. Y îl cheamă pe Z căruia îi ordonă în stil propriu să-i aducă un colț de pâine (ATENȚIE: colțul de pâine nu este pentru șeful mare, ci pentru fiecare dintre șefi atunci când le vine rândul). Când se termină cercul, se ia de la capăt în sensul opus: Z este angajatul lui Y și îi spune cu umilință că n-a reușit să facă rost de colțul de pâine (Y îl ceartă, îl amenință cu concedierea etc., iar Z se apără că are copii acasă etc. – copiii pun de la ei motive și scuze). Astfel, până la terminarea cercului.

Beneficii: stimulează creativitatea, simulează realitatea, dezvoltă gândirea critică, exersează și dezvoltă leadershipul la copii, oferă libertate copiilor de a se exprima (pot țipa dacă așa percep ei ideea de șef) și de a se mișca, contruiește încrederea de sine, generează autoreflexivitatea (chiar și fără debrief, copiii se vor gândi cum vor vrea ei să fie: ca X, ca Y sau ca Z), declanșează emoții reale (aici este un risc: unii copii pot lua personal unele replici, de aceea este foarte important să se seteze cadrul și așteptările coordonatorului de joc).

  1. Jocuri individuale

a) Labirintul. Copilul va merge prin casă/curte/parc/școală (un loc pe care îl cunoaște ca-n palmă) cu ochii închiși sau chiar legat la ochi. Adultul îl va asigura că îl va proteja 100% astfel încât copilul nu se va împiedica, nu se va lovi.

Beneficii: construirea unei relații bazate pe încredere între adult și copil (mai ales dacă adultul adoptă un copil), stimularea activității cerebrale ale copilului la maximum (un studiu a arătat că un creier poate fi solicitat la maxim dacă se întrerupe unul dintre simțuri pentru o perioadă scurtă), stimulează precauția, accesează memoria de lungă durată și o îmbunătățește pe cea de scurtă durată.

b) Strâmbă-te. Copilul își va face 10-15 fotografii (sau un adult îi poate face poze). În fiecare dintre fotografii, trebuie să exprime un sentiment, să transmită un mesaj etc. Se va face un slideshow (3 secunde/poză) și se va viziona de către copil mai ales.

Beneficii: încurajează autocunoașterea, stimulează încrederea de sine, încurajează public speaking-ul, stimulează creativitatea, inițiază copilul în cultivarea inteligenței emoționale (doar cu debrief).

c) Savantul. Adultul îi dă copilului niște instrumente (o lingură, o scobitoare, trei boabe de mazăre etc. – ce îi pică la mână) și îl îndeamnă să inventeze ceva din toate instrumentele.

Beneficii: stimulează creativitatea, stimulează auto-controlul și dezvoltă liberul arbitru, oferă perspectiva unei meserii și construiește atitudinea de inventator indiferent de ce meserie își alege (îi va veni natural să vrea să facă ceva nou, diferit și util)

d) Ce este acest obiect?. Adultul îi arată copilului un obiect obișnuit (telefon, furculiță, săpun etc.) și îl întreabă ce e „fără oprire”. Iată un exemplu relevant cu obiectul: telefon.

Adult: Ce este acest obiect?

Copil: Un telefon.

A: Ce te face să crezi că e un telefon?

C: Păi, are ecran.

A: Și televizorul are ecran. De unde știi că acesta este un telefon?

C: Păi, vorbești la el!

A: Și la tabletă vorbesc. Ce este acest obiect?

Ș.a.m.d.

Beneficii: exersează gândirea argumentativă, stimulează atenția la detalii.

Aceste jocuri pot oferi în sine beneficiile specificate. Pentru ca aceste beneficii să fie pe deplin asimilate, este nevoie de repetare (1-2 ori) și mai ales de debrief – discuție la finalul jocului cu jucătorul sau jucătorii despre lucrurile pe care le-a învățat, despre cum îl ajută în viață, despre ce va face el diferit de azi înainte etc.

Copiii din Seeding Knowledge cu care am jucat unele dintre aceste jocuri s-au distrat și au și schimbat lucruri în comportamentul lor, schimbări de durată, nu doar pe termen scurt. La școala unde sunt profesor, am mers mai mult pe zona de încredere de sine și dezvoltare de leadership. Bineînțeles, acestea nu sunt singurele metode prin care îți poți ajuta copilul (fie că ești profesor, fie că ești părinte). Mai sunt atelierele de dezvoltare personală (Fundația Seeding Knowledge lucrează cu consilieri și psihoterapeuți dedicați) sau chiar evenimentele socio-culturale din localitate.

Îți urez succes și distracție cu sens!

Marius Bogdan – Profesor de Limba Română şi Limba Engleză

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s