În căutarea EU-lui pierdut

Acum că îmi doresc să scriu un articol despre ceva important din viața mea, îmi dau seama că sunt multe lucruri foarte importante în jurul nostru, pe care de cele mai multe ori uităm să le vedem.

Sper să nu dezamăgesc cititorii dacă spun că am constatat în urma unei analize aprofundate că oamenii sunt centrați pe rezultate, pe obținerea profitului, pe a-i impresiona pe cei din jur, pe a da bine și în toată această luptă spre “succes” (fiecare poate da propria definiție) uită de adevaratele nevoi pe care le au : afecțiune, atenție, grijă pentru cineva, încredere în sine și închei lista aici pentru că fiind vorba de oameni mă aștept ca fiecare dintre voi să o completeze cu propriile nevoi atunci cînd vă veți lua timpul și libertatea de a vă răspunde la cea mai grea întrebare….CINE SUNT EU?

Au existat numeroase momente în care am plecat pe drumul spre cunoașterea de sine și vă mărturisesc că de fiecare dată am simțit frică… frică de necunoscut, frică de propriile limite, frică de acceptare, frică de latura mea de care nu sunt mândră.

Jung este cel care a vorbit despre conceptul de umbră, acea parte ascunsă, reprimată, pe care nu o acceptăm și pe care o identificăm în persoanele din jurul nostru, față de care nu avem cele mai roz sentimente.

Drumul spre sinele personal este pavat cu numeroase provocări, cu numeroase surprize, dar la capătul lui se află acceptarea. Când spun acceptare mă refer la normalizarea propriilor emoții și trăiri, chiar dacă sunt emoții de bucurie, tristețe, furie, frică, acceptarea faptului că și tu poți greși și că perfecțiunea este ceea ce crezi tu despre tine, nu raportarea la anumite standarde stabilite de ceilalți.

Cel mai frumos lucru pe care l-am învățat în călătoria mea de cunoaștere este acceptarea diferențelor dintre oameni.Chiar dacă, la nivel teoretic, afirmăm în stânga și în dreapta că suntem diferiți, noi nu acceptăm cu adevărat acest lucru și îi judecăm pe oameni pentru că și-au permis să se îmbrace diferit de noi, să găsească, gandească altfel decât noi, să arate altfel decât noi. Din cauza diferențelor îi simțim pe oameni ca fiind cei care ne atacă ideile și felul de a fi, în loc să-i facem parteneri spre a obține împreună fericirea.

Decizia de a vedea lucrurile diferit în viață ne aparține fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă. Să nu uităm însă că suntem responsabili pentru deciziile noastre chiar dacă suntem mai mici sau mai mari, chiar dacă avem un statut social diferit.

Ca o concluzie, pot spune că am atins succesul în viață în momentul în care am înteles că soluția pentru a fi fericită este să mă cunosc pe mine.

Mihaela Enache – Consilier Educaţional

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s