Despre liceu și alți demoni

„La o vârstă fragedă, am fost nevoit să-mi întrerup educația ca să merg la școală”

Sâmbătă, în camera alăturată se aude repetitiv inconfundabilul gingle de mesaj primit pe telefon – observând insistența mă pornesc ușor spre telefon și văd un grup de discuții salvat cu denumirea “Revedere 10 ani”…Nici nu-mi vine să cred, conștientizam că se apropie, dar deodată este atât de aproape. Văd replici ale unor oameni adunați din țări diferite, chiar și continente îndepărtate, care povestesc amintiri și îți provoacă nostalgii și tot soiul de sentimente încurcate. Ce de lucruri mărunte te apropie de 27 de oameni, care acum nu se mai regăsesc, în unele cazuri, nici în lista de prieteni de pe Facebook, dar împărțim niște amintiri aparent foarte actuale.

Și totuși, îmi revine imaginea clădirii superbe a colegiului, sălile cu un aspect vintage, aleile din fața colegiului și mirosul de flori, escapadele de la fumoarul improvizat în spatele liceului, ideea de aparteneță la cel mai bun colegiu. Ușor se activează alte amintiri – acțiunile teatrale, grupurile de jurnalism, orele de limba română care atingeau o serie de alte componente de interes pentru noi, fără să minimalizeze scopul principal sau discuțiile după o proiecție de film realizate la cabinetul de psihologie al școlii (da, aveam așa ceva), zilele liceului unde aveam tot soiul de acțiuni culturale.

Grupul de Facebook nu reușește să mă lase cu amintirile mele și încep discuțiile despre profesori – pe cine invităm? Din păcate, nu-mi amintesc orele de istorie, nu mai știu cam cum era organizată materia de matematică, oare am făcut engleză, ah da…îmi revin ceva amintiri estompate că uram franceza (între timp am revenit la sentimente mai bune, o să vedeți la final). Și da, îmi amintesc cu bucurie momentul în care am realizat că facultatea pentru care mă pregăteam fructifica activitățile extracuriculare, modul în care gândeam, ce citeam, ce pasiuni aveam, ce emisiuni urmăream și cum eram dincolo de note (notele contau totuși într-o proporție mică).

Probabil de asta mi-a și revenit, la începutul anului când pregăteam alături de colegele mele proiectul Burse “Viitor prin educație”, fix abordarea lui Bernard Shaw care deschidea una dintre lucrările mele de admitere la facultate – La o vârstă fragedă, am fost nevoit să-mi întrerup educația ca să merg la școală. La sfârșitul liceului găseam potrivit un model dintr-o lucrarea a lui Alexandru Paleologu care povestea cum învăța acasă cu o persoană pregătirea la anumite materii, am descoperit metode care reușesc să ofere soluții complexe și complete. Au trecut 10 ani, dar amintirile mele de atunci sunt legate de activități recreative și creative, discuții centrate pe dezvoltarea personală, cultură generală, must read books, filme de văzut într-o viață, prima ieșire la teatru, despre valori și principii și poate cel mai important, despre oameni, despre relații. Participând de curând la o conferință despre educație concluziile au fost asemnătoare – educația, nu se mai rezumă la cunoștințe acumulate(la ideea că trebuie să știi lucruri), ci la relații. 

O discuție recentă cu o persoană care are un impact în educație, spunea că motivația vine din faptul că simte că este dator să ofere o parte din ce a primit în materie de educație, chiar dacă a luptat mult pentru rezultate. Este o mare bucurie că am posibilitatea cumva să reîntorc la un anumit nivel, poate mai aprofundat decât am avut eu acces sau decât m-am străduit să obțin aspecte care țin de dezvoltarea personală, de descoperirea mea ca om și personalitate, de activități creative, de timp liber de calitate. Este drept că la un nivel de start-up, sunt doar 11 copii care au acces la ele acum, dar este un demers care poate schimba totuși 11 copii și care poate replica atitudini, comportamente și se poate transforma într-o metodă de bună practică în timp. (sper eu până la Revederea de 20 ani).

Între timp sentimentele mele față de franceză s-aun îmbunătățit semnificativ și las la final acordurile unei melodii în franceză care nu vorbește despre educație, ci despre relații consolidate în timp, care rămân peste ani.

Cristina Grigore – Coordonare Program

cgrigore@seedingknowledge.foundation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s