Despre oameni și văcuțe

În perioada campaniei  de promovare a programului de burse “Viitor prin educație”, am încercat toate posibilitățile prin care mesajul nostru să ajungă la publicul țintă – copii cu situații financiare mai puțin fericite, care sunt motivați să realizeze lucruri și au nevoie de sprijin. Am ajuns, așadar, printre altele, la binecunoscutele grupuri de Facebook, menite să deservească omului în absolut orice domeniu de interes. Și pentru că al nostru este educația, am făcut un mic research în rândul grupurilor care să se plieze pe ceea ce noi căutam.

Am ajuns, în cele din urmă, la o listă de aproximativ 30 de grupuri: multe dintre ele cu tot soiul de anunțuri destinate copiilor și părinților (activități, ateliere, evenimente), diverse programe de educație, asociații sau organizații de profil și cele mai râvnite de noi- școlile, acolo unde urma să transmitem un mesaj în sprijinul educației tocmai formatorilor și susținătorilor acesteia. Zis și făcut!

După multe butonări de “join group” și confirmările aferente, postez nerăbdătoare afișul prin intermediul căruia urma să ajungem la cât mai mulți copii care ar fi avut nevoie de noi.1

Se întâmplă să mă ocup de pagina de Facebook a fundației Seeding Knowledge, motiv pentru care o notificare primită târziu în noapte, în plină campanie de promovare, cu mesajul “Cutărescu a comentat la postarea ta”, nu te lasă să dormi fără să afli “de ce?”, “cum?”, “cine?”, “ce?”.2

Și am aflat. Cutărescu era, de fapt, o doamnă foarte iritată, după cum mi-am dat seama, citind mesajul pe jumătate adormită. Războinica și bătăioasa, îmi ștersese afișul, postat o singură data în grupul în care primisem, tot o singura dată, acceptul de membru. Cum insistasem și cum nu-mi dăduse accept prima oară, numai dumneaei știa. Eu am înțeles că eram pedepsită pentru ceea ce făcusem și, după legile nescrise ale doamnei, meritam cea mai aspră lecție: un mesaj jignitor la adresa mea pe pagina grupului. Am șters postarea și am adormit liniștită.

Dezamăgirea mea a fost că toate astea se întâmplau pe grupul unei școli. Da! Se presupune că membrii acestuia erau acolo dintr-un singur și important motiv, educația. Fie că se discutau lucruri administrative, informații despre școală sau profesori, întrebări ale părinților sau orice altceva, toate aveau legătura cu educația copiilor. Și iată cum un sprijin pe care îl ofeream acestora a înverșunat-o atât de tare pe doamna (+ încă doi susținători care au simțit să-i aprecieze postarea), de parcă publicasem că vând aspiratoare.

Eu cred că văcuțele sunt drăguțe, deci nu i-a reușit doamnei să mă supere. M-a impresionat doar lipsa decenței și a bunului simț și mai ales, modelul de comportament pe care unul sau mai mulți copii îl au ca exemplu în oamenii din jurul lor.

Georgia Petria- Relaţii Publice Fundaţia Seeding Knowledge

gpetria@seedingknowledge.foundation

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s